Distinși colegi,

Nu iau cuvântul pentru palmares de prezență. Vreau doar să atrag atenția asupra acestei legi, care pare derizorie, dar pentru alții merita a fi respinsă. Am văzut niște opinii ale unor instituții care se detașează total de cluul, de esența societății românești. E drept, sunt 30 de ani de când s-a reînființat serviciul militar religios în Armata Română. De fapt, nu numai în Armata Română, în toate instituțiile militare. Și…

Cu rugămintea… cu rugămintea, puțină atenție, vă rog! Sunt obosit și mă disturbați în sensul acesta. Deci, din acest punct de vedere, în situația în care societatea este din ce în ce mai secularizată – poate e un termen prea dur -, mai depărtată de trăirea spirituală… A aduce în discuție și a promova această lege înseamnă o recunoaștere a trăiniciei spirituale a neamului nostru, în mod deosebit față de cei care… sunt la căpătâiul militarului în condiții de combatanță, în momentul în care pleacă din această lume, prin jertfa vieții sale.

Am să vă dau doar un singur exemplu din istorie. La un contraatac la Cotul Donului, un preot slujea înmormântarea.

Domnii de la PSD, poate reușiți să ascultați și dumneavoastră!

Acel individ, numit preot militar, slujea la căpătâiul celor îngropați și i s-a strigat: „Pleacă, părinte, de acolo, pentru că vine contraatacul tancurilor rusești.” Și a spus: „Nu. Îmi termin slujba de mântuire a celora pe care eu i-am păstorit”. Și a rămas în genunchi, rugându-se, până când tancul a trecut peste el.

E un model de a-ți asuma jertfa și trăirea întru Hristos și, în această săptămână premergătoare Învierii, această lege este binevenită, întru amintirea celora care au știut să moară pentru neam și pentru glia sa.

Mulțumesc!