La 25 iulie 1919, Armata Română a declanșat ofensiva spre BUDAPESTA, acțiune decisivă împotriva Republicii Sovietice Ungare, după ce respinsese atacurile sălbatice lansate de armata comunistă ungară peste râul Tisa. România nu a inițiat conflictul, ci a răspuns agresiunii armatei comuniste ungare și a așteptat aprobarea reprezentanților Conferinței de Pace de la Paris înainte de a trece la ofensiva decisivă.

În acele zile hotărâtoare, Regele Ferdinand I și Regina Maria s-au aflat zi de zi pe linia frontului, încurajând trupele române și demonstrând sprijinul necondiționat al Coroanei pentru soldații aflați în luptă. Prezența lor a ridicat moralul armatei într-unul dintre cele mai importante momente ale campaniei.

Printre comandanții care s-au remarcat s-a aflat și colonelul Gheorghe Rășoviceanu, erou al luptelor din Dobrogea și de la Mărășești, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. La comanda Regimentului 9 Vânători format majoritar din dobrogeni și a unui detașament mixt, el s-a remarcat prin curaj și pricepere în operațiunile din Transilvania și din campania împotriva armatei bolșevice ungare.

Cu un moral ridicat și o strategie bine organizată, trupele române au traversat râul Tisa și au înaintat rapid spre Budapesta, înfrângând rezistența armatei conduse de Béla Kun. Victoria a fost obținută cu un preț greu. În campania din Transilvania și Ungaria, Armata Română a înregistrat 11.478 de pierderi, dintre care 69 de ofițeri și 3.556 de soldați și-au jertfit viața, iar mii de alți militari au fost răniți, dispăruți sau luați prizonieri. Deși aceste pierderi au fost mai mici decât cele de la Mărășești, unde armata română a avut peste 27.000 de militari scoși din luptă, sacrificiul eroilor din 1919 a fost decisiv pentru apărarea frontierelor României și pentru înlăturarea amenințării reprezentate de regimul comunist ungar.

La 4 august 1919, Armata Română a intrat în Budapesta, punând capăt regimului comunist instaurat de Béla Kun. În cele aproximativ patru luni de existență, acest regim a fost marcat de naționalizări forțate, arestări arbitrare, execuții și represiuni împotriva adversarilor politici, perioadă cunoscută în istorie drept Teroarea Roșie din Ungaria. Victoria armatei române a dus la prăbușirea acestui regim și a pus capăt unei perioade de violență politică și instabilitate. Campania din 1919 rămâne una dintre cele mai importante victorii ale Armatei Române după Primul Război Mondial, prin care au fost apărate hotarele României Mari și a fost înlăturat primul regim comunist care amenința regiunea.

❗️   Un eveniment ce nu trebuie uitat! Din respect pentru populația ungară eliberată comandamentul român nu a arborat drapelul României pe clădirea Parlamentului din Budapesta, deși orașul se afla sub controlul Armatei Române. Paza Parlamentului a fost încredințată unui pluton de vânători, din regimentul colonelului Rasoviceanu iar potrivit mărturiei generalului Marcel Olteanu, fost guvernator militar al Budapestei…

🧨    … sergentul Iordan, ajutat de căprarul Bivolaru, a coborât steagul ungar și a așezat o opincă românească în vârful acestuia, deasupra steagului ungar, după care steagul a fost ridicat din nou. Gestul nu a reprezentat un ordin oficial al comandamentului român, a simbolizat popular victoria Armatei Române asupra Republicii Sovietice Ungare și a rămas în istorie sub numele de „opinca de pe Parlamentul din Budapesta”. Episodul este relatat de generalul Marcel Olteanu în volumul său „Huzarul negru” (1926), fiind ulterior preluat și de alți istorici și memorialiști ai campaniei din 1919.

🧠    Comuniștii care au “educat” (spălat creierul) actualilor suveraniști au ascuns zeci de ani această pagină de istorie, scoțând-o din manuale și din discursul oficial, pentru că nu le convenea să vorbească despre înfrângerea PRIMULUI regim comunist din lume FIX de către Armata Română. Dar adevărul nu a putut fi îngropat. Bunicii și veteranii l-au păstrat viu, povestindu-l copiilor și nepoților, până când documentele și istoricii au readus la lumină această pagină de glorie a României.