– Alo, Primăria X?– Da. – Sunt Cutărescu, vreau să vorbesc cu domnul primar. Puteţi să-mi faceţi legătura telefonică? – Nu!– De ce, e defectă centrala?– Nu, domnule, dar eu abia am venit şi nu avea maşina în parcare.– Pot reveni cu alt apel?– Eu n-am cum să vă opresc…După o jumătate de oră:– Am revenit, cu domnul primar, dacă a sosit.– Nu ştiu, domnule, că’ eu abia mi-am făcut cafeaua!………………………….– Stimate colege şi stimaţi colegi, am să vă dezvălui un mic secret… Am avut numeroase discuţii cu Ludovic, pe teme diverse. Deseori l-am avertizat asupra unor potenţiale pericole, dar nu m-a luat în serios. Rezultatul este situaţia în care ne aflăm acum…Auditorul îl privea cu sentimente amestecate pe vorbitor, pe o gamă largă ce se întindea de la admiraţie la zeflemea. Unii regretau că Orban nu-l ascultase pe acel mini-guru, alţii erau convinşi că mintea respectivului era plecată cu sorcova. Nu lipseau nici cei ce-l considerau a fi un şmecher care se autovaloriza profitând de bănuita naivitate a celor mai puţin mobilaţi la mansardă… Un comentariu mai puţin colegial emanat din sală: „Ăsta ar fi refuzat şi la REMAT, dar e bun de lider la noi! Cred că m-aş simţi mai bine la o bere, pe căldura asta, decât să casc gura la prostiile cu care tipul ăsta încrezut încearcă să ne aburească…”. Vox populi, vox Dei!………………………….Dintr-o mai veche emisiune radiofonică având ca interlocutor un politician:– Şi spuneaţi că sunteţi căsătorit?– Bineînţeles!– Îmi permiteţi o întrebare un pic mai incomodă?– Bineînţeles, sunt aici să vă răspund la orice provocare!– De ce v-aţi căsătorit?– Bineînţeles că asta este întrebarea care mi-o pun permanent…– Pe care…– Nu, domnule, să fim lămuriţi: care!– Şiii… la fel şi-o pune şi doamna?– Bineînţeles, şi chiar mai tare decât mine!– Asta chiar când sunteţi lângă dumneaei?– Bineînţeles că nu, atunci nu mişcă-n front!… Şi-o pune, domnule, adânc şi apăsat şi-o pune, mai ales când eu lipsesc! Ştiţi, la noi, cu sarcinile de partid…………………………….Orice om pe care nu-l loveşte candreala atunci când se găseşte în faţa unei cărţi, şi mai ales care nu ezită s-o şi citească, se poate bănui că poate face deosebirea dintre bigotism, narcisism şi misoginism – dac-ar fi să dăm doar nişte exemple. Persoanele publice ce dispun de vaste resurse autiste pot fi de-a dreptul simpatice (pentru unii), după cum se va vedea:– Dvs. sunteţi bigot?– Domnule, eu credeam că vorbim lucruri serioase. Ce importanţă are dacă eu sunt zigot? Vă asigur că nu sunt pe invers şi cred că este de ajuns!– Eu voiam să vă întreb dacă sunteţi credincios fervent…– Sigur că sunt frecvent credincios soţiei, familiei – inclusiv politice la care sunt afiliat – valorilor democraţiei, ş.c.l., fără a respinge total autocraţia, într-un cuvânt sunt un om al zilelor noastre, ancorat în realitatea imediată!– Unii spun despre dvs. că aţi fi narcisist…– Şi nu greşesc, căci eu iubesc foarte mult florile, dovadă că pe soţia mea o cheamă Narcisa! – Dar misogin sunteţi?– Dacă e ordin de sus, DA! Explicabil, deoarece sunt militar în retragere şi pentru mine ordinul se execută, nu se discută! – Cum s-ar spune, vreţi să fiţi infailibil?– Nici poveste! Dac-ar fi să mă caracterizez eu, aş spune că sunt destul de labil ca să mă descurc în orice împrejurare. Aşa am fost şi aşa voi muri!– Să dea Dumnezeu!– Amin!„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.