În toate domeniile, românii impresionează adeseori prin creativitate. Am ales un număr de opt personalități de geniu din medicină, muzică, fotbal și geopolitică, tocmai pentru a face o analogie cu Arca lui Noe.
Doctorul Carol Davila este părintele declarat al sistemului medical românesc civil și militar. Născut la Bari, marele savant a pus bazele Școlii Naționale de Medicină și Farmacie, umană și veterinară, fiind creditat și cu inventarea tincturii care îi poartă numele.
Academicianul doctor Victor Babeș, născut la Viena, a lăsat o moștenire științifică indimenticabilă, fiind coautor al primului tratat de bacteriologie din lume și unul dintre fondatorii microbiologiei moderne. De ambii mă simt legat prin natura profesiei.
Pianiștii români de jazz Eugen Cicero și Jancsi Korossi, născuți la Cluj, s-au realizat plenar în Germania și, respectiv, Statele Unite ale Americii, prin utilizarea în travaliul improvizatoric a pattern-urilor din muzica clasică și, respectiv folclorul românesc. Pe primul l-am urmărit live la un festival de jazz la Sibiu în anii ‘90, pe al doilea – declarat în SUA drept cel mai autentic muzician de jazz, l-am cunoscut personal în aceeași perioadă la un concert estival desfășurat la Costinești. Astfel, am aflat că, dincolo de talent, succesul s-a datorat muncii prometeice și iubirii nețărmurite față de cântecele noastre populare.
Pot spune că am respirat același aer cu fotbalistul Nicolae Dobrin, cel care proiecta balonul pe traiectorii aproape ireale. Când Messi a devenit viral după ce a înșirat patru fundași și a marcat singur cu portarul, mi-am amintit că, pe stadionul din Trivale, Dobrin făcea asta la ordinea zilei. La fel, când Neymar a avut o sclipire de geniu cu o execuție spontană, mi-am amintit că la „nea Gicu” aproape că nu era meci să nu vedem așa ceva.
A urmat Gheorghe Hagi care, beneficiind de deschiderea internațională, s-a făcut cunoscut la nivel mondial. Într-o echipă națională numai cu nume sonore, circula o vorbă: dacă vreunul dintre jucători era în încurcătură, nu trebuia decât să îi paseze decarului Hagi! Ambii au oferit bucurii mai multor generații de români.
Pe palierul geopolitic, România a câștigat primele două războaie mondiale prin decizii strategice cel puțin inedite, care nu se aliniau la cele ale majorității statelor lumii. Începutul Primului Război Mondial i-a surprins pe mulți, inclusiv pe decidenții politici de la București. Marea dilemă era cu care alianță militară să intrăm în luptă: cu cea condusă de Franța, sora noastră mai mare de gintă latină sau cu cea coordonată de Germania, patria monarhului nostru de la acea vreme? Implicarea diplomatică de talent a Reginei Maria a fost esențială, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 confirmând corectitudinea deciziilor geopolitice.
Peste doar câteva decenii, Națiunea Română s-a confruntat cu aceeași dilemă majoră. Împinsă până în inima Rusiei de ambițiile mareșalului Ion Antonescu, Armata Română a înregistrat o victorie à la Pyrrhus în portul Odessa și pierderi umane imense în confruntarea de la Cotul Donului. Regele Mihai I a făcut atunci lobby în cancelariile occidentale pentru ruperea alianței cu Germania hitleristă și integrarea României în Antanta. Nou-instalatul regim comunist a salutat și el momentul, transformând întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste în sărbătoare națională. În zilele noastre, văzând ce au făcut trupele rusești în Ucraina, culminând cu masacrul de la Bucha, înțelegem ce răzbunare cruntă ne-ar fi așteptat din partea sovieticilor, dacă nu exista această sclipire geopolitică!…
Concluzionând, din Grădina Maicii Domnului răsar mereu personalități geniale în toate domeniile, ca o binecuvântare a meleagurilor noastre. Avem nevoie în momentele istorice grele de o Arcă a lui Noe care să ne salveze națiunea!
Rubricile și știrile de sănătate sunt susținute de CATENA – Farmacia Inimii.