La data de 9 februarie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a soluționat sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la interpretarea art. 14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Instanța supremă a fost chemată să stabilească dacă dispozițiile art. 14 din Legea nr. 143/2000, care reglementează cauza specială de nepedepsire, pot fi invocate și de persoana care este autorul unic al infracțiunii prevăzute la art. 2 din același act normativ, în situația în care aceasta formulează un denunț anterior începerii urmăririi penale.
Potrivit art. 14, nu se pedepsește persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9 dacă, înainte de începerea urmăririi penale, își denunță participarea și contribuie la identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalți participanți. Prin Decizia nr. 30/2026, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 3260/111/2023, și a stabilit că această cauză specială de nepedepsire nu este aplicabilă denunțătorului care este autor unic al infracțiunii prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000.
