Ex abrupto, mă adresez în primul rând poporului român, pe care îl salut oriunde ar fi!

Da, astăzi ar fi trebuit să fim toți la Țebea, să comemorăm pe Avram Iancu. Acolo trebuia să fim! Acolo trebuia să punem genunchiul pe pământ și să întregim jurământul nostru cu testamentul lui, care spunea: „Unicul dor al vieții mele este să îmi văd națiunea fericită!”. Din acest punct de vedere, trăiesc un sentiment de tristețe și acea greață camusiană, pentru că mă uit să văd cum ne risipim toate energiile noastre în niște jocuri meschine și mizerabile.

Dragii mei,

Ce ați ascultat – și mă refer la toate moțiunile -, acestea sunt mai mult decât o moțiune de cenzură, sunt un strigăt, un strigăt aproape disperat, de avertisment în fața unui iminent colaps social.

Noi nu vorbim în numele unei opoziții politice, ci al unei uriașe părți a națiunii române în manifestare, dar pe care, din păcate, cei din arcul puterii nu vreți să o auziți.

Adevărații opozanți – rețineți, opozanți! – față de națiunea română sunteți chiar dumneavoastră, cei care v-ați cuplat, ca să nu folosesc un alt termen, într-o coaliție sperjură, formată din cinci partide, fiecare minoritar politic. O chintă neagră, ca un blestem, pe care cu siguranță trebuie să o spargem.

Sunteți aceiași – mă uităm atent și am studiat bine toate acronimele pe care le-am pus în discuție -, aceiași, de peste 30 de ani, care ați creat această nenorocire. Ați condus într-un mod abject, fără să aveți permis de conducere pentru România. Doar națiunea vă poate trage pe dreapta!

Ați exersat în halul în care ați condus un malpraxis social și ne-ați adus la limita existenței, iar acum, prin ceea ce faceți – și vă avertizez -, nu faceți decât să treceți la o eutanasiere colectivă, pentru că asta urmează în lipsurile pe care le veți provoca.

Veniți acum și vă dați drept salvatori. Apreciez măsurile când sunt necesare, dar, prin măsurile pe care le luați, nu faceți decât să recunoașteți că sunteți autorii acestui dezastru. V-ați schimbat unii pe alții și v-ați pasat dosarele unii altora, inclusiv cele șantajabile.

Vorbim, dragii mei, despre niște acronime: ANRE, ASF, ANCOM – se pricepe mai bine cel care este tehnic implicat în așa ceva. Toată viața noastră ați introdus acronime, toată țara vă este doar o corporație pe care o birjăriți într-una!

Vă sugerez, în final, faceți încă o corporație, faceți încă un acronim în care să introduceți acolo – ce? -: exploatarea, îngrijirea și ce vreți dumneavoastră a cimitirelor publice și subvenționați firmele de pompe funebre!