Sâmbătă, 9 august 2025, la Mănăstirea Plăviceni din Teleorman, acolo unde odihnesc rămășițe ale trupului Marelui Voievod Mihai Viteazul, comemorând 424 ani de la asasinarea pe Câmpia Turzii, în încercarea de a aduce în timpul istoric al zilei prezente exemplul jertfei folositoare, singura în măsură să zidească în cei rămași memoria nepieritoare!

Cu smerenie și purtare creștinească am încercat să strecor în simţirile mărturisitorilor prezenți nevoia Unirii Românilor prin deșertare de ură și împlinire de acțiune vrednică. „Vivat Malus Dacus in Tempus Gloriae!”

„Cu bucurie în suflet, vă salut pe toţi, în spirit şi trup şi în gândul cu Mihai Voievod Viteaz şi Cel Sfânt! Venind către acest loc – pentru că au trecut 15 ani de când i s-a găsit trupul – mă întrebam oare de ce venim noi aici? Ce vă aduce pe voi, aici, oameni buni? Singurul răspuns este credinţa continuă şi nevoia de a ne întoarce la cei care şi-au asumat jertfa de sine pentru continuitatea acestui neam.

Sunt 424 ani de când a căzut capul voievodului prin mişelească trădare! Am venit şi îmi puneam întrebarea oare ce mai aveam noi de spus, epigonii, neîncăpători în trufie, aici, la căpătâiul trupului său, şi mi-am însuşit o singură vorbă: smerenie faţă de măreţia lor, întrucât trebuie să recunoaştem nimicnicia în care trăim şi nemernicia lipsei de curaj prin care trebuie să recompunem existenţa noastră!

Astăzi am venit, părinte, aici, să-mi cer iertare de la voievodul viteaz şi în numele celor care gândesc ca mine. Să ne ierte Mihai Voievod Viteazul că am prăpădit moştenirea lui! Să ne ierte Mihai Voievod Viteazul că nici în ziua de astăzi nu ştim să fim uniţi ca un pumn şi rămânem răşchiraţi, fiecare cu credinţele, vorbele, şi mai ales făptuirile, care în cele din urmă sunt doar nişte făcături minore! Am venit să-mi cer iertare, părinte, trupului lui Mihai Voievod Viteazul, pentru că au trecut 15 ani şi n-am reuşit să convingem să unim trupul cu capul!

Mai ţii minte, părinte, aici, în 2013, lângă Miron Manega, când spuneam că, atunci când vom uni capul cu trupul, vom uni şi ţara în trup, şi întrebam şi atunci: „Dar unde ne e Capul?”. O ţară descăpăţânată definitiv datorită urii, datorită slujirii străinului şi mai ales continuii lepădări de sine şi nepăsări de celălalt!

Am venit să cer iertare, părinte, măreţului voievod pentru că am botezat aici, în 2018, pe Naghi Attilla – naşul este aici, şi i-am dat numele de Mihai. Ce s-a întâmplat de atunci?… Am venit să cer iertare pentru că am făcut scrisoare către Patriarh spunându-i: „Părinte Patriah, sfinţeşte-l, că merită! Oricum este sfânt, dar pune-l în calendar, măcar cu cruce neagră, la 9 august, să se scrie Tăierea Capului lui Mihai Voievod cel Viteaz şi cel Sfânt!”. Noi trebuie să vedem de ce nu ducem la capăt treburile începute, pentru că toţi cei care încep ceva, şi nu sfârşesc, în limba poporului se numesc neisprăviţi. Ne apucăm de lucrări şi nu le isprăvim cum trebuie!

Iată de ce am venit cu smerenie să-mi cer iertare măritului voievod şi în acelaşi timp să recunoaştem că e în puterea noastră, cu înţelepciune, cu forţă, cu voinţă, să ducem la sfârşit aceste lucruri începute, dar pe care el le aşteaptă de atâta amar de vreme. Nu este vina lui că nu s-a întâmplat, este vina noastră că n-am făcut să se întâmple! Enorm de mulţi vorbitori. Unde ne sunt făcătorii? Din păcate, n-avem decât făcături!

Iată de ce, părinte, venind către Plăviceni, m-am întrebat ce este de făcut. În primul rând păstraţi-vă credinţa! În al doilea rând aruncaţi din inimi ura! În al treilea rând chemaţi-vă pe numele voastre de români! Este foarte important ca să nu cedăm acestei ultime ofensive diavoleşti a globalismului, aceea de a fi doar un cod numeric personal. Nu este departe vremea când se va lipi de gât acest cod numeric personal şi ni se va da voie să intrăm doar după ce vom fi scanaţi.

Ăsta este mesajul pe care îl dăm de aici, din Plăviceni. „Asta e pohta ce-am pohtit?” Hai să ne întoarcem la cuvântul nostru smerit şi îmi cer scuze şi către dvs., pentru că atât timp cât nu mai ai ce spune, nu-şi mai mişca buzele, mişcă-ţi doar picioarele. Şi eu am să mi le mişc către voi!”, a spus senatorul AUR Argeş, Mircia Chelaru.