Unul din punctele de pe ordinea de zi a şedinţei Senatului României de astăzi a fost Legea 114/16.02.2026. Proiectul în cauză se referea la aderarea României la Tratatul de prietenie şi cooperare în Asia de Sud-Est, adoptat la Denpasar, Bali, la 24 februarie 1976, precum şi la Protocolul adoptat la Manila, la 15 decembrie 1987, la al doilea Protocol adoptat la Manila, la 25 iulie 1998 şi la al treilea Protocol, adoptat la Hanoi, Vietnam, la 23 iulie 2010, de modificare a Tratatului de prietenie şi cooperare în Asia de Sud-Est, adoptat la Denpasar, Bali, la  24 februarie 1976. Proiectul în cauză a fost adoptat anterior de Camera Deputaţilor şi astăzi de Senat. După prezentarea de către preşedintele Senatului, Mircea Abrudean şi punctul de vedere al lui Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, la tribună a urcat senatorul AUR Argeş Mircia Chelaru, care a făcut următoarea declaraţie:

„Cumva în continuarea aceluiaşi spirit pe care l-a adus în discuţie dl senator Corlăţean, am citit foarte atent şi parcă trăiam, undeva, în interiorul frazelor mai demult, cumva desuete în ziua de astăzi, pentru că articolele de început care pun la bază principiile sub care funcţionează ASEAN-ul sună cam aşa: neamestecul în treburile interne; respectarea suveranităţii; respectarea independenţei şi deciziei politice; lupta pentru pace şi salvgardarea păcii. Ei bine, sunt 55 de state, dar a semnat acolo inclusiv Uniunea Europeană în întregul său, deci ca parte a acestei întruniri de state, undeva în Asia de Sud-Est, ne regăsim în faţa obligativităţii de a respecta în interiorul nostru toate aceste principii.

Cuvântul meu vine doar ca să întregească necesitatea continuităţii politice externe, nu a abstractului sau a dezideratului. E drept că la Singapore, unde a fost dl preşedinte Iohannis, a găsit prilejul să-şi justifice prezenţa excursiei prin semnarea acestui tratat. Dar mai mult decât atât, aici este cloul intervenţiei, România nu trebuie să fie doar un mimet, nu trebuie să fie un copist al gesturilor altora, ci parte activă, parte în interiorul soluţiilor şi deciziilor, nu doar o anexă mimetă a deciziilor altora. Deci din acest punct de vedere, apropo de proactivul politicii noastre externe, este timpul ca – într-adevăr – să o punem pe calea impunerii voinţelor noastre naţionale, sub deviza acestor principii cu care s-a semnat acest tratat, şi repet: suveranitate, independenţă politică, respect reciproc, autonomie economică şi lupta pentru pace! Vă mulţumesc!”.