“După cum fiecare dintre dvs. ştiţi, Armata nu este doar o instituţie, este un organism viu, trăitor, parte a înaltei conştiinţe a naţiunii române. L-aţi auzit aici pe Cornel (n.r. – Popescu, managerul Muzeului Judeţean) făcând un periplu istoric şi putem constata că întreaga istorie a românilor este istoria Armatei Române. Sunt indisolubil legate, iar faptul că naţiunea română, poporul nostru, indiferent unde se află, în această zi aduce jertfă de recunoştinţă, prinos de onoare celor care, dragii mei, înainte de zilele noastre, pentru a produce ce suntem astăzi, sunt acolo, în pământ… Fiecare moleculă din sângele lor este sămânţă. Sămânţă în care regăsim firul de glie din care noi ne-am ridicat!

Ziua de 25 Octombrie nu este doar o zi a recunoştinţei faţă de uniforma celora care au îmbrăcat-o sub jurământ etern militar. Este şi un moment de întoarcere permanentă a memoriei colective la dreptul nostru istoric de a exista în baierele graniţelor noastre străbune. Este cu atât mai minunat atunci când în jurul acestui simbol naţional nu mai există niciun fel de diferenţă. Întotdeauna spunând şi vorbind despre Armată şi cu Armată, camarazii mei, reiau aceeaşi frază continuă: Instituţia care face o singură politică, o singură abordare, politică naţională pentru neam şi pentru ţară!

În zilele acestea tulburi, în care marea turbulenţă a minţilor face ca lumea să fie nesigură, ne întoarcem nu doar cu speranţă şi nădejde; ne întoarcem, noi ca naţiune, cu poruncă către Armată să fie aşa cum spunea generalul Gheorghiţă Vlad: descurajantă, puternică, plină de garanţii că pe aici nu se va mai trece niciodată cu picior de străin!

Mâine, dragii mei, este sfinţirea Catedralei Neamului cea proorocită de Eminescu. Închipuiţi-vă că mâine, hramul acestei Catedrale a Neamului este Ziua Înălţării, dar şi Ziua Eroilor. A eroilor care, cu sau fără voia lor, au trecut în eternitate ducând cu ei mesajul nostru pentru etrnitatea care vine! Din acest punct de vedere, mă îndrept către dvs. camarazi în uniformă şi sub jurământ de viaţă şi vă mulţumesc că ştiţi să înduraţi toate aceste privaţiuni, şi nu doar pentru că sunteţi în uniformă, ci pentru că aşa vă dictează gândul şi conştiinţa sub care v-aţi născut. Iar dvs., celor din faţa mea, recunoştinţă pentru neuitatul şi mereu omagiul adus nu ca o obligaţie, ci ca o trăire personală, ca o trăre colectivă, ca o trăire care nu pleacă din sufletele noastre sub nicio formă atât timp cât aşa cum spunea iarăşi bădica Eminescu, trăim acest imperativ. Suntem români şi punct! Salut întreaga Armată Română din calitatea pe care am avut-o, vă îmbrăţişez cu cele patru cămăruţe ale inimii mele pe toţi ostaşii care vă exercitaţi această misiune nobilă şi dvs. închinare pentru cei care astăzi sunteţi aduşi aici! Doamne-Ajută!”.