Autor: Politikia

Cică, dintr-un sat istoric de pe Valea Argeşului s-ar fi ridicat, drăgăliţă Doamne, un prinţişor. Şi nu oricum, ci din umbra Cetăţii lui Vlad Ţepeş. Profitând de faptul că straşnicul voievod îşi dormea somnul de veci în mormânt necunoscut, personajul nostru a crescut în averi ca-n poveştile babelor de altădată. Fix cum îi ghicise o chiromantă ursitoare: „Frumosule, ochiosule, te-a făcut mă-ta la o zi mare, cu capu’ la vale şi nasu-ntr-un ceva moale. Noroc ai, baftă ai, nevoie de carte – n-ai! În timp ce altora viaţa le va fi un chin, ţie-ţi vor merge toate din plin. Asta pân-oi da de-o guşteriţă ce-ţi va scurma la temelia fericirii şi-ţi va hali averea, lăsându-te cu mâna la burtă, de-o să faci păienjeni prin locurile pe unde te uşurezi. Cărţile vorbesc şi nu mă minţesc: corsar o să fii pân-oi acri pâinea a de toate zilele şi vei sfârşi ca pirat de apă dulce pe-o vale de munte, pierdut prin insule clădite de tine-n cursul apei. Guşteriţa de care-ţi vorbeam te va trânti din casa de Tarzan pe unde vă drăgăleaţi, de-o să ajungi cu dindărătu-n apa cloţ şi-o să-ţi îngheţe toate halea de taină. C-o să vină la vremea ispăşirii poruncă de la-mpărăţie să dărâmi până-n Armindeni tot ce-ai clădit fără voia vegheată a actelor. Şi-atunci vei intra în Zodia pagubelor din care nu vei mai ieşi poate decât cu picioarele-nainte. Aşa va fi cum te văz şi cum nu m-auzi şi nu mă vezi, să moara mama-n puşcărie de n-o să-ţi mai plângă de milă nici copiii legitimi!…”