Onorată Cameră,
Distinşi colegi şi doamnelor colege,

Prezenţa mea aici este motivată de celebrarea zilei de mâine – pentru că nu avem plen – ziua de 25 octombrie, cunoscută fiind poporului român ca Ziua Armatei Române.

Nu voi intra în elemente de istoricism subtil sau ieftin. Ştiu doar că noi trebuie de fiecare dată să ne întoarcem la semnificaţia istorică şi simbolică a acestei zile.

Pentru unii există o anumită formă de trăire, chiar profundă; pentru alţii, în schimb, îi vedem cum rămân în acelaşi indiferentism.

Pentru noi, militarii, este o zi a celebrării demnităţii.

Pentru noi, militarii, şi pentru naţiunea română este Ziua rezidirii patriei înspre Apus.

Dragii mei,

Folosesc aceste cuvinte pentru că, pentru cei care ştiu şi vor să accepte, istoria Armatei Române este însăşi istoria acestui neam şi ele sunt într-o simbioză indestructibilă.

Revin cu această idee şi am să o reamintesc ori de câte ori pot – că armata în sine nu este instituţie; armata în sine este trup viu din trupul viu al naţiunii române.

Armata…

Dacă nu interesează, rugăm, măcar aveţi respectul să nu mă întrerupeţi.

Armata este esenţa conştiinţei, a datoriei împlinite… este ceea ce produce prin misiunile sale asumarea acestui sacrificiu pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi şi asupra căruia nu insist.

Armata Română este depozitara triplei noastre semnificaţii de identitate şi de suveranitate – este depozitara Drapelului, a Imnului şi a uniformei.

Ca o metaforă, armata este uriaşul soldat de veghe pregătit să se jertfească pentru naţiune, pentru familia sa, pentru libertatea sa, pentru credinţa sa strămoşească.

Vă reamintesc de la această tribună, făcând trimitere la istoria recentă, că armata, prin asumarea misiunilor care i-au fost puse în faţă, a fost forţa motrice, reţineţi, forţa motrice care a făcut posibilă accederea României în NATO şi, ulterior, în Uniunea Europeană.

Unii se vor lăuda, bineînţeles, că s-au alocat Armatei, în ziua de astăzi, 2,5% din PIB.

Vreau să vă reamintesc aici, domnilor, că oricât de multă tehnică ai avea, oricât de sofisticată şi digitalizată ar fi această tehnică, pe câmpul de luptă nu luptă banii, luptă oamenii. De aceea, trebuie să ne adresăm lor şi niciodată să nu uităm de ei.

Să nu ne amintim de cei care luptă doar atunci când apar nenorocirile!

Ţinerea de minte este scurtă la unii dintre români.

Iată de ce, întorcându-mă la semnificaţia zilei de 25 octombrie – este o zi a rememorării, o zi a pioşeniei, o zi a recunoştinţei.

Poporul ştie să o facă, dar trebuie să o facă şi ceilalţi

De la această tribună, tuturor celor care slujesc Armatei Române, respect şi recunoştinţă!

Mulţumesc.

Am terminat.

„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.