S-ar putea spune că am câștigat libertatea cuvântului. Dar ce greutate mai are, astăzi, cuvântul, când acesta s-a transformat în vorbe goale de conținut?
S-ar putea spune că am câștigat dreptul de a ne alege liderii, nu de a ni se impune stăpâni, dar mă uit la ceea ce avem în fruntea instituțiilor și realizez că liderii noștri sunt mai degrabă niște vătafi aroganți, autosuficienți, lipsiți de profesionalism și, mai ales, de empatie.
S-ar putea spune că am câștigat libertatea de a avea și a ne susține propria opinie, dar mă uit în jurul meu și nu mi se pare că se uzează prea mult de această libertate. Instituțiile statului sunt pline de oameni cu capul plecat. Pe acolo nu prea bate vânt de libertate, ci se simte și azi mirosul fricii. Societatea civilă este anemică, manipulată, controlată…
S-ar putea spune că am câștigat posibilități infinite de a ne croi un nou drum, mai prosper din punct de vedere economic, construit pe baze solide, sănătoase, dar… mă uit la Piteștiul meu și constat că, în 33 de ani de PSD, s-a transformat, dintr-o putere economică, într-o piață de desfacere. Atârnăm de un fir de ață de industria creată pe orizontală de către Dacia Renault. Am pierdut, odată cu branduri precum Arpechim, Argeșeana, Fabrica de Bere sau Alprom, și mândria de a fi piteștean.
Ce ne-a mai rămas?
Veșnica speranță că toate aceste pierderi, toți acești ani în care s-a scris istoria impotenței politico-administrative la Pitești, ne vor oferi o lecție din care să învățăm și puterea de a pune capăt celor peste trei decenii de neputință.
„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.
