Aderarea la Spațiul Schengen este, pentru România, un obiectiv de țară cu imense mize economice, administrative, sociale și de securitatea. În toate documentele europene, Spațiul Schengen este caracterizat ca fiind „o realizare indispensabilă a Uniunii Europene”, parte a ADN-ului Europei, cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume, expresie a ”modului nostru de viață european”, ”simbol al interconectării Europei și al legăturilor dintre popoarele Europei”.

Beneficiile participării la Spațiul Schengen sunt relevante cu subiect și predicat și bine contabilizate în termeni economici; astfel, se estimează că o potențială închidere a frontierelor interne ale UE ar produce un cost estimat între 100 și 230 de miliarde de euro într-o perioadă de 10 ani. Cu alte cuvinte, Schengen înseamnă libertate de circulație, beneficii pentru cetățeni, avantaje pentru companii și câștiguri pentru economiile naționale, dat fiind că între Schengen și piața unică există o relație intrinsecă.

Din nefericire însă, România continuă să fie ținută la poarta Schengen din motive care nu transpar clar din discursurile opozanților. Bulgaria și România au fost evaluate pozitiv în cadrul procesului de evaluare Schengen încă din 2011, iar Raportul privind starea Spațiului Schengen (2022) întărește cu argumente această evaluare.

Mai mult, nedreptatea făcută României este recunoscută oficial de Comisia Europeană în „Strategia pentru realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient” (2021), din care redau următorul pasaj: ”Aceste state membre (n.b. – România, Bulgaria, Croația) pun în aplicare în mod eficient cea mai mare parte a acquis-ului Schengen, dar fără a beneficia de toate avantajele care decurg din apartenența la spațiul Schengen, iar acest lucru trebuie rectificat”.

Remarcabile în acest context sunt și declarațiile de susținere ale unor lideri europeni, pozițiile europarlamentarilor români sau mesajele mobilizatoare ale liderilor coaliției de guvernare.

Totodată, de reiterat este și faptul că prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România și-a exprimat opțiunea fermă de participare la formele de cooperare menite să aprofundeze integrarea europeană, accesul la Spațiul Schengen reprezentând o obligație asumată prin Tratat și un drept legitim urmare a îndeplinirii criteriilor specifice. În fapt, dispozițiile acquis-ului Schengen sunt obligatorii și se aplică în România de la data aderării, țara noastră asigurând astăzi, de facto, securitatea la frontierele externe ale UE. Altfel spus, România a dat deja proba capacității tehnice și a arătat ori de câte ori a avut ocazia solidaritatea nedisimulată.

În condițiile în care România își joacă astăzi „cartea” aderării la Spațiul Schengen, consider că întreaga clasă politică, mediul de afaceri și societatea civilă trebuie să se solidarizeze și să acționeze mai ferm și mai vocal în apărarea interesului național. Comisia Europeană a spus răspicat că aderarea României la Spațiul Schengen e o așteptare legală și legitimă și o obligație juridică a țării noastre! România nu cere așadar favoruri, ci simpla respectare a regulilor definite prin legislația UE și agreate de toate statele membre.

Nu este cazul să facem compromisuri așa cum am mai făcut-o, acceptând, de exemplu, privatizări de care ne pare rău și astăzi! Nu e cazul să stăm cu capul plecat, pentru că dreptatea este de partea noastră și pentru că jucăm un rol cu adevărat important în actualul context geopolitic. În așteptarea deciziei Consiliului JAI din luna decembrie, îmi pun toată speranța și încrederea că dubla măsură nu va fi ridicată la rangul de politică comună a UE!

Ovidiu Puiu, senator PSD de Argeș

„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.