Doamna Profesoară Elena Ivan a venit pe lume în ziua de 17 decembrie 1944, în comuna Poienarii de Argeș. Nu a avut norocul să iși cunoască tatăl, deoarece acesta a decedat în urma unui puternic și nimicitor bombardament asupra Piteștiului în anul 1944, devenind astfel unul dintre orfanii de război ai României.

A fost un copil cuminte și ascultător, care a fost atras de învățătură și cunoaștere încă din clasele primare. Pentru a-și continua studiile gimnaziale, a parcurs zilnic pe jos distanța dintre Poienari şi Ciofrângeni, indiferent de anotimp. A fost apoi eleva Liceului „Vlaicu Vodă”, fiind atrasă de limba rusă, probabil și datorită profesoarei sale, doamna POPAN. După terminarea studiilor liceale, a susținut examen de admitere și a devenit student la Facultatea „Maxim Gorki” din cadrul Universității București, la secția Limbă Rusă-Română.

Destinul a făcut ca, după terminarea studiilor universitare, să fie repartizată ca profesor în comuna Izvoru, din județul Olt, unde și-a întâlnit jumătatea vieții, pe inginerul MARIAN IVAN. Ulterior, s-au stabilit în orașul Curtea de Argeș, împreună având două fiice, de care au fost foarte mândri: pe CRISTINA, care locuiește cu familia ei în Canada și pe ANA MARIA, care a rămas alături de părinți și care i-a călcat pe urme mamei sale, devenind profesor de Matematică.

Luna ianuarie a anului 2000 i-a adus împlinirea sufletească de a fi bunică, Cristina dăruindu-i prima nepoțică, pe STEPHANIE, la creșterea și educația căreia „BUNI NUȚI” s-a implicat direct, o perioadă mutându-se în Canada pentru a le oferi ajutorul.

Un alt moment de bucurie i l-a oferit Ana-Maria în anul 2011, aducând-o pe lume pe ANNA-VICTORIA, cea de-a doua nepoată, de creșterea și educația căreia „BUNINA” s-a ocupat cu multă dragoste, deopotrivă.

Doamna profesor ELENA IVAN a condus pe drumul cunoașterii elevi din comuna Tigveni o scurtă perioadă de timp, apoi s-a transferat la Liceul Agricol „Constantin Dobrescu-Argeș” și ulterior la Liceul Tehnologic ”Regele Mihai”, unde și-a încheiat activitatea didactică, ieşind la pensie în anul 2000.

Rămâne în amintirea foștilor elevi ca un pedagog desăvârșit, dedicat profesiei sale, cărora le-a fost atât dascăl, cât și părinte. Era alături de fiecare, încerca să le înțeleagă problemele și făcea tot ce putea pentru a-i ajuta. Suferea și se bucura alături de ei! Pentru succesul copiilor de la școală, a colaborat sincer și cu familiile acestora, sfătuindu-i cum să le fie cât mai aproape.

Toți cei care au cunoscut-o și-o vor aminti ca pe o persoană plăcută, cu o voce caldă, o privire încurajatoare și o fire blândă și înțelegătoare.

Dumnezeu s-o odihnească în pace
și să o aibă mereu în grija sa!

„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.