Septembrie marchează începutul toamnei. Dincolo de aşteptarea strângerii roadelor trudei din cursul anului şi eventualele bucurii legate de umplerea hambarelor, apar şi primele griji legate de sezonul rece. Dintotdeauna românul n-a agreat sezoanele reci lungi, costisitoare şi apăsătoare. „Două ierni şi-o vericică”, aşa defineşte anul înţelepciunea populară!
Bătrânii satelor de sub munte spun că, atunci când în septembrie înfloresc din nou scaieţii, e semn sigur de toamnă lungă şi frumoasă. Vremea caldă din Răpciune aduce în Brumărel (octombrie) răcoare până la limita frigului şi umezeală (ploi). Atunci când rândunelele îşi iau zborul spre ţările calde, înseamnă că iarna bate la uşă. Confirmarea adevărului este dată de căderea ghindei din stejari înainte de prăznuirea creştin-ortodoxă a Sf. Mihail şi Gavriil. În sfârşit, tunetul ce se face auzit în luna lui septembrie prevesteşte abundenţă de zăpadă în luna lui Făurar (februarie). Vom trăi şi vom vedea!…
Doru BOBI
„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.
