Ticuțule, ieri nădăjduiesc să-ți fi luminat calea cerului flacăra simțirilor împreunate ale tuturor celor care-au fost în astă zi sfântă de cuptor cu gândul, cuvântul, ghiersul și jocul în straie populare lângă tălică, cel ce le-ai fost atâta vreme bună părinte în proprie ogradă ori doar sufletesc, „dom‘ director” al Arefului, dascăl vrednic și slujitor de nădejde într-ale rânduielilor din moși-strămoși.

Poate că n-a fost nicidecum o nimereală de rând că românii l-au preaslăvit taman în astă zi pe sfânt’ Ilie, pentru că și tălică, asemeni precuviosului, ai fost pildă de credință într-ale rânduielilor strămoșești ale gliei stăbune-a Arefului. La căminul cultural din sătucu-ți de obârșie, care-ți poartă de-acum cu fală numele-ți, s-a săvârșit aleasă sărbătoare într-ale aducerii-aminte a ceea ce-ai înfăptuit cu inima mult peste crestele Măgurelei, Ghițului și tuturor munților moșnenilor arefeni la un loc, atât cât ți-a fost dat a viețui pe astă glie.

Ș-apoi tălică te-opinteai cu toată ființa-ți să scoți la iveală tot ce-avea Areful de „d-ăle bune”, ca lumea-ntreagă să se minuneze de ce se află mai de soi prin lada lui de zestre-aleasă. Mica avea de mare grijă ca podoabele din moși-strămoși să nu lipsească din tablou și tălică încropeai uneori pe-un petec de hârtie ordinea intrării în scenă… Iar noi, pruncimea, deopotrivă cu cei copți la minte și cumințeii suríi ai satului, stăteam cuminți pe după faldurile cortinei, așteptând cu sufletul la gură semnul Micăi, ca mai apoi să ne dezlănțuim pe scenă… Câtă trudă, câte nopți albe și câtă osteneală sufletescă din parte-vă însoțeau toată zdroaba noastră la scenă deschisă!

Vrând-nevrând, eu și-ai casei eram părtași ai tuturor zbaterilor negrăite și nevăzute de dincolo de cele câteva clipe menite să-i desfete pe cei din fața scenei. V-ați ostenit ani de-a rândul și tălică, și Mica, fără zăbavă, fără a icni, fiindcă sătucul ăsta din vârf de munte argeșean și-ai lui oameni v-au fost dragi mai abitir ca cei de-un sânge.

Astăzi i-ați lăsat zdroaba cea mare în grijă feciorului celui mare, Grațian, blagoslovit de Dumnezeu cu ghiers ales, ca al Micăi, cum îți plăcea lui tălică, Ticule, să pomenești, cu fală, tuturor. Lenuța (Elena Hodoş bibliotecara, cuminte, fată „de mare ispravă”, va fi trebăluit și de data asta de zor ca s-așeze cum se cuvine toate câte sunt gătite cu migală țărănească. „Prea-marii” obștei și-au dat și ei toată osteneala: ți-au cinstit și ei memoria cum s-au priceput mai bine, iar arefenii și cei veniți, cu mic, cu mare, unii chiar în straie țărănești, au adăstat nițeluș, unii poate cu ochii jilăviți de emoție, tot scormonind nițel prin aduceri-aminte, alții, poate, văzându-te cu ochii minții, aievea printre ei, împărțind încolo și-ncoace vorbe de „tinerețe”.

Ți-au fost alături toți trei flăcăii-ți dragi și-o parte din nepoți, chiar și doi dintre strănepoți, veniți ca să-ți fie sufletul împăcat că încă te poartă cu ei prin toate colțurile lumii… Și-au trudit într-ale zilei ăsteia osebite oameni veniți cu drag de Cezar Bădescu, arefeanul de poveste, cu inimă bătând necontenit întru datină și suflet mare care-ai fost și care le-a căzut cu tronc… Și flăcău-ți, Grațian, s-a emoționat pomenindu-te și ți-a cântat întru senin, gătit inspre în straie de sărbătoare, cum îți mergea la inimă. Și lacrimile-mi s-au făcut șipot de-aici, de departe, ascultând-o pe feblețea lui tălică, „domnița Araxys” (Araxy Negoşanu aducând vorba de trandafirul galben pe care ea ți-l dăruise și de care-mi povestiseși înduioșat până la lacrimi de pe patu-ți de suferință…).

Prietenul lui tălică de suflet, inimosul domn George Baciu, glăsuit și el măiestru, amintind de cel ceare-ai fost, parcă scoborâtor din legendă… Ionică Tănase, băiat „de toată isprava“, ți-a urmat povața și s-a ținut de cuvântul dat pe patu-ți de moarte: a fost și el acolo, cu toți inimoșii „țărănuși” arefeni dragi lui tălică, gătiți cu iile-nflorate și jucând cu sârg pe-acordeonul lui Titel…

Și-au mai fost mulți oameni vrednici în simțire, veniți cu inima deschisă ca să-ți închine un spectacol pe cinste, cum sigur ți-ar fi mers la inimă. Voit-au toți să-ți dăruiască din prea-plinul sufletului lor cu drag de datina străbună, fără a voi nimic mai mult decât gândul că undeva, prin slăvile cerului, ieri te vei fi bucurat că te-au păstrat viu în aducerile-aminte.

Fiindcă tălică nu le vei mai putea mulțămi așa cum ai fi făcut-o negreșit, cu mare plecăciune, o s-o fac eu, cu vorbele-ți preferate, în numele nostru, al tuturor celor de os bădescian: „Jos pălăria, ați fost de milioane și de toată isprava, tinereților! Să vă țină Dumnezeu obiceiul!”.

Cu deosebită considerație celor care-au fost părtași de scenă la astă sărbătoare-aleasă: Bădeștii și-ai lor, cu mic, cu mare, Grațian Bădescu și Centrul de Cultură și Arte „George Topârceanu” din Curtea de Argeș condus de inimosul și sufletistul domn Silviu Gherman împreună cu ansamblul său, diriguit de domnul coregraf Mihai Velea, în parteneriat cu Școala Populară de Arte și Meserii Pitești; Grupul „Flori Argeșene“; soliștii vocali: Mihaela Chirițescu-Jugaru, Georgiana Gavrilă, Ana-Maria Tăbuș, Cristina Voicu, George Mărgineanu; Taraful Cătălin Iancu alcătuit din profesori ai Școlii Populare de Arte și Meserii din Pitești (Gabriel Tudorache – clape, Dragoș Dinescu – acordeon, Nicolae Oprea – vioară).

Mulțumiri pentru efortul deosebit sufletistului Ionică Tănase și vrednicilor arefeni și arefence ai vechilor ansambluri înființate și coordonate ani la rând de părinții mei, Angela și Cezar Bădescu, și celor din noul ansamblu „Izvorașul Munților”, nou înființat și aflat sub oblăduirea lui Ionică Tănase. Aleasă prețuire doamnei Araxy Negosanu și domnului George Baciu pentru glăsuirea răscolitoare de-aduceri-aminte.

Deosebite mulțumiri doamnei director Elena Iagăr al Școlii Populare de Arte și Meserii din Pitești și-al noului Centru Cultural Județean) și Primăriei comunei Arefu (Argeș), pentru tot sprijinul acordat în înfăptuirea cu izbândă a acestui proiect de suflet.

Îmbrățișări din toată inima mea încercată de dor cumnatei Ecaterinei Bădescu, nepoatei Grațiela Bădescu-Pecingine (Graţiela Badescu) și verișoarei Mariana Dumitrescu pentru că au adunat cu mare sârguință și mi-au trimis imagini „la cald”, să-mi fie și mie sufletu-mi pribeag împăcat pe de-a-ntregul.

Senin în sufletele Domniilor Voastre, precum fost-a ieri în duioasele-aduceri-aminte despre Cezar Bădescu, părintele și dascălul de ispravă, neostenitul culegător și păstrător de credinț-al datinilor străvechi, „dom’ director” al Arefului, sătucul luminișului de soare-al al rânduielilor străvechi!

Camelia Sighiartău, fiica profesorului Cezar Bădescu

„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.