În ultima vreme se vehiculează în spațiul public teoria conform căreia multinaționalele aflate pe teritoriul românesc mută „legal” o mare parte din profit în țările lor de origine, motiv pentru care se propun taxe noi care să supraimpoziteze profitul obținut în România. Acestă generalizare este foarte periculoasă, în condițiile în care România are legislație care reglementează conformarea fiscală în domeniu (Dosarul Prețurilor de Transfer).

Opiniile și intențiile celor care funcționează sub sloganul „Noi nu ne vindem țara!”, după ce au vândut-o deja în interese proprii, oameni politici care habar nu au cum funcționează economia reală, pot aduce prejudicii enorme mediului economic.

Se știe despre multinaționale că au sute și mii de angajați care plătesc taxe pe muncă. Doar din aceste sume, dacă le punem la socoteală, rezultă contribuții importante la buget, pentru că, așa cum afirmă toată lumea, taxele pe muncă percepute de Stat sunt exagerat de mari.

În componenta cifrelor de afaceri se regăsesc, pe lângă profitul atât de hulit, de cei care nu înțeleg logica funcționării economiei concurențiale, dividende, și mai ales investițiile atât de necesare dezvoltării oricărei firme, salariile nete, contribuțiile pe muncă, utilități, costul materiilor prime și al materialelor, sponsorizări, cheltuieli cu logistica, marketing, cheltuieli sociale etc.

Nu sunt economist de meserie, dar cu puțină matematică se observă că taxa pe solidaritate despre care se vorbește în ultimul timp duce inevitabil la creșterea taxării muncii și nu numai.

O simplă cercetare statistică ne arată că multinaționalele înglobează un număr semnificativ de contributori care aduc, cel puțin din zona muncii, majoritatea încasărilor la bugetul statului (sănătate, pensii, venituri vitale pentru funcționarea UAT-urilor).

În România, produsele multor multinaționale se fabrică mai mult pentru export. Beneficiul țintit de marile firme care au investit în România a fost mâna de lucru relativ ieftină și specializată. În condițiile în care presiunea salarială este tot mai mare, adăugarea unor noi impozite pe profitul marilor companii multinaționale ar putea determina relocarea afacerilor acestor companii în alte țări, fapt ce ar genera reduceri semnificative ale contribuțiilor la sistemele de sănătate, pensii și ale veniturilor administrațiilor locale.

Pe de altă parte, statul a decis o serie de „taxe de solidaritate” pe care deja IMM-urile le oferă bugetului de stat:

  • primele 5 zile de C.M. plătite de angajatori;
  • 2,25% – contribuția angajatorilor;
  • taxe pentru persoane cu dizabilități (1 salariu pentru fiecare 50 de angajați);
  • sănătate pe dividende (dublată anul acesta), plătită doar de angajatorii români.
  • taxarea „ne-muncii” – solidaritate pură (part-time);
  • taxare nejustificată și impredictibilă prin creșterea impozitului pe dividende de la 5% la 8%.

În mare parte, firmele cu mulți angajați au dificultăți majore privind profitabilitatea, comparativ cu anul 2021. În opinia mea, orice taxare suplimentară este o crimă atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.

Dacă mai adăugăm că pe lângă multinaționale există și colaborări pe orizontală cu IMM-urile utile, se înțelege clar că situația devine periculoasă!

„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.