La 128 de ani de la prima Olimpiadă modernă al cărei artizan a fost un francez, Pierre de Coubertin, summit-ul sportiv de vară are loc la Paris, pentru a treia oară în istorie.

Circa 7.000 de atleți din peste 200 de țări au defilat pe fluviul Sena la bordul unor ambarcațiuni mai mari, cum a fost și cazul delegației noastre, sau mai mici – bâteaux mouche. Rostirea numelor delegațiilor reprezentative naționale s-a făcut în limba țării gazdă, care este recunoscută și utilizată și în diplomația internațională. Astfel, Statele Unite ale Americii au defilat mai devreme decât eram obișnuiți, la litera E – États Unis d’Amérique, Olanda la litera P – de la Pays Bas, Uganda și Uzbekistan la litera O, pentru că, în limba lui Voltaire, sunetul „u” se scrie „ou” etc. Festivitatea de deschidere a expus lumii întregi imaginea Franței, de la prodigioasa istorie ilustrată de personalități aureolate pe fondul catedralelor, muzeelor, bibliotecilor la prezenta cultură avant-garde.

De mai bine de două secole, mulți artiști de vârf au recunoscut că Parisul este centrul cultural al lumii și cel mai potrivit loc pentru a se lansa și realiza. Numai din domeniul muzicii culte avem o listă lungă din care îi menționez cronologic pe Franz Liszt, Ignacy Paderewski, Isaac Albéniz, George Enescu, George Gershwin, Heitor Villa-Lobos, Astor Piazzola, de pe continentele european și american. De asemenea, în domeniul belle arte, îi menționez pe ibericii Pablo Picasso, Antoni Gaudi, Juan Miro, și exemplele ar putea continua.

Parisul a fost și rămâne un oraș de avangardă și în domeniile modei, parfumurilor, băuturilor fine, artei culinare – la Nouvelle Cuisine, dar și geopolitic. De aici a pornit masoneria, rețea prezentă în toată lumea, a cărei influență globală a fost depășită recent de rețeaua LGBT, și ea avansată în Hexagon.

În opinia noastră, tradițiile greco-romane și creștine rămân repere importante pentru națiunile civilizate, chiar dacă, pe de altă parte, planeta evoluează și crește numărul celor care, din diverse perspective – rasială, religioasă, culturală etc., văd lucrurile altfel. Mișcarea olimpică se regăsește în  spiritul apolonic, reprezentat artistic de Discobolul lui Miron, unde anatomia mușchilor este ridicată la superlativ. În constrast, stilul de viață dionisiac, inadecvat performanței sportive, se focalizează asupra plăcerilor – culinară, sexuală etc., și este reprezentat artistic de Sathyros, care excelează prin falus. Până la urmă, ambele tendințe fac parte din viață, Apollo regăsindu-se în medicină în sistemul nervos simpatic, iar Dyonissos în cel parasimpatic.

Alții consideră sintagma „atleți ai creștinătății” limitativă religios și reacționează vehement bazându-se și pe faptul că noi, creștinii, suntem îndelung răbdători. Fără a face neapărat referiri comparative la alte cărți sfinte pentru alte credințe, faptul că Biblia acordă respect atletismului este remarcabil.

După declarațiile critice ale unor intelectuali și clerici, care clamau declinul cultural și moral, organizatorii au replicat că fastuoasa ceremonie de deschidere ar fi fost menită să declanșeze o reflecție pentru a încuraja libertățile și diversitatea în Franța și în lume.

Pe plan muzical, procesarea DJ a câtorva cântece emblematice pentru Franța a creat o stare de suspense rezolvată artistic de Céline Dion cu o interpretare muzicală autentică.

După ce, la festivitatea inaugurală, România a strălucit printr-o delegație numeroasă, prin torța din mâinile Nadiei Comăneci și prin bagheta dirijorului Cristian Măcelaru, au început să curgă bucuriile din arena olimpică, culminând cu entuziasmanta cursă de 200 de metri a lui David Popovici, încununată cu aur. Nu ne grăbim să deschidem șampania, pentru că mai avem așteptări de la David, chiar în zilele următoare! Să sperăm că ploaia torențială de la ceremonia de deschidere se va transforma într-o ploaie de evoluții bune ale sportivilor noștri!

Rubricile și știrile de sănătate sunt susținute de CATENA – Farmacia Inimii.