Alianţa pentru Unirea Românilor a organizat, la Palatul Parlamentului, o dezbatere cu tema: „Păstrarea identităţii naţionale a românilor din Diaspora: rolul Ambasadelor, Consulatelor, Institutelor Culturale şi provocărilor actuale”.

Pentru Alianţa pentru Unirea Românilor (A.U.R.), Diaspora are un rol aparte. Cetăţenii români constituie interesul Alianţei oriunde s-ar afla, atât între frontierele ţării, cât şi dincolo de acestea. Alianţa pentru Unirea Românilor (A.U.R.) a întreprins numeroase vizite lucrative în Republica Moldova, Serbia, Albania şi Italia, dar şi în alte state, acolo unde cei implicaţi au contactat mii de români din diaspora şi comunităţile istorice, cu care au avut şansa să discute direct, conaţionalii plecaţi din ţară fiind o resursă umană extraordinară.

Cei care fac parte din Alianţă au declarat în nenumărate rânduri că sunt capabili, pe de-o parte, să creeze condiţiile necesare întoarcerii acasă, a celor care doresc şi, pe de altă parte, să-i ajute pe cei care au ales să trăiască pe mai departe în alte state să-şi păstreze identitatea, să transmită mai departe limba, tradiţiile, obiceiurile, istoria noastră, să-şi educe copiii într-un cult de dragoste pentru România, de înţelegere a României, aşa cum este ea.

Domnul deputat Mircia Chelaru a subliniat, de fiecare dată, importanţa păstrării identităţii, a valorilor naţionale, a românismului şi a mândriei că suntem români!

„În primul rând, trebuie să definim ce este românul. Definiţia românului: trebuie să vedem care sunt diferenţele specifice şi genul proxim care ne diferenţiază şi ne produce propria identitate. Aici s-a dezbătut şi pun în discuţie elementul de mutant identitar. Apoi trebuie să vorbim despre o supra identitate şi o identizare în cadrul procesului de continentalizare – s-a mai întâmplat asta în fosta URSS. Să vorbim despre identitatea subliminală care se pierde la un moment dat în locurile de restrişte – eu nu le spun români plecaţi în Diaspora, nu – sunt românii în bejenie, dezrădăcinaţi, rupţi de pământ! Cauzele s-au tot spus, dar cum facem să dispară aceste cauze?!… Aici este problema cheie: conştiinţa identităţii, conştiinţa apartenenţei, a solidarităţii şi aplicarea imediată a măsurilor pragmatice.

Mai trebuie să vorbim despre dezidentizare prin uitare. Uitarea de sine a celor care uită de unde au plecat, pentru că vor să uite, să vedem ce traume sunt cărate după ei de-i fac să ajungă în situaţia în care să refuze să spună că sunt români. Impostura identitară! Se dau mulţi drept purtători ai simbolisticii româneşti, dar pe care pur şi simplu o subminează prin comportament, proastă purtare şi conduită socială neadecvată. Avem, de asemenea, o problemă de suicid identitar!

O să mă concentrez doar pe starea la care suntem acum din punct de vedere al societăţii globale, între globalism şi non-identitar.

Există o politică ţintită, o strategie ţintită a dezidentizării oricărei entităţi de sine stătătoare pentru că cei cu identitate au propriul profil, au propriul orgoliu, au propria valoare şi nu prea dă bine la cei care doresc să devină conducători unici ai maselor nediferenţiate! În magma aceasta socială, se află, la ora actuală, civilizaţia europeană şi, dacă nu chiar, cea globală. Eu am atras atenţia că suntem într-o perioadă de deformare a condiţiei sociale şi inclusiv de trecere la o altă atitudine de viaţă. Este o teorie a trans-umanismului.

Instituţiile care trebuie să vegheze la păstrarea identităţii – de la ambasade, institute, consulate – în ultimii 15 ani, au fost populate cu aceşti vectori de non-civilizaţie. Aceşti agenţi permanenţi de influenţă şi de promotori ai non-identităţii şi ai globalizării sau continentalizării. Să nu vă surprindă când o să mergeţi acolo şi o să vedeţi că nu au nici măcar simbolurile naţionale. Să nu vă surprindă că de Ziua Naţională nu întreprind nici măcar o acţiune prin care să se audă Imnul Naţional. Sa nu vă surprindă multe!

Ca să ai identitate, trebuie să fii identizat. Să ai conştiinţa apartenenţei tale la acea masă identitară şi trebuie să fii apărătorul propriei identităţi. Dar ce te faci când mecanismul educaţional al acestui stat scoate orice, ca produs final, mai puţin români? Pentru că s-au scos de acolo tocmai elementele de fibră ale conştiinţei identitare. Un produs final fără identitate, fără conştiinţa apartenenţei, a originarului, a ancestralităţii sale, a continuităţii sale, a respectului faţă de limbă, faţă de credinţă, faţă de ancestori, ce este, este un subliminal, mutant, pseudo-identitar. Și atunci el poate să fie convertit la orice religie, la orice apartenenţă. Ubi bene, ibi patria (“Unde e bine, acolo e patria”).

Din acest punct de vedere, cei care au plecat afară, în opinia mea, sunt adevăraţii martiri identitari ai neamului nostru. Pentru că am foarte multe exemple a celor care au plecat afară şi au luat cu ei conştiinţa identitară: icoana şi crucea, bundiţa şi cămeşa cu altiţă, atât de importante! Îi vedeţi cu steaguri, cu tricolorul pe spate, asta înseamnă trăiri interioare, asta înseamnă genă, energie cuantică transformată în modul lui de a fi. Ce se întâmplă cu cei care poartă simbolurile, dar nu mai au trăirile? Aici este locul şi rolul acestor instituţii. Nu ca nişte ziduri amorfe în care se aşteaptă să se intre pe uşă ca doar-doar să-şi mai bifeze o zi de program trecută, în loc să fie pulsari de românism, să fie tocmai acele surse continui de întreţinere a profilului nostru identitar pentru că, aşa cum spunea Eminescu: ”Noi nu avem voie să ne pierdem conţinutul ancestral”, ”Românul este o rasă, trebuie păstrată în valorile sale interioare”.

Mecanismele şi sistemul nostru de educaţie nu produce români. Dacă şcoala franceză produce francezi, şcoala germană produce germani cu trimitere la toată cultura lor la măreţia lor anterioară, de ce şcoala românească nu face români care să-şi cunoască cu exactitate valoarea şi dacă îşi cunoaşte valoarea, atunci ştie să şi-o apere şi atunci apare şi comportamentul şi conduita şi sistemul de competiţie superior. Toţi suntem învăţaţi că suntem cei mai proşti, cei mai slabi şi atunci te întrebi, de ce am ajuns ca cei care au plecat afară să renege locul de unde au plecat. Deromânizarea prin conştiinţă este mai gravă decât asimilările care se produc în afara noastră.

Unul dintre elementele de bază ale identul unei naţiuni este onomastica. Acum, nu-i mai cheamă nici Ion, nici Elena, îi cheamă Jose, Manuel. Asta pentru că elementul de conştiinţă şi identitate cu care au plecat a fost firav, trebuie să vedem exact lucrurile acestea şi aici trebuie lucrat ca atare. Cine populează aceste ambasade, consulate? Sunt surse continue de antiromânism. Noi trebuie să facem export de propagandă românească printre români pentru că suntem o cultură şi o civilizaţie străveche, ce merită protejată! Am propus, în Comisia UNESCO, din care fac parte, ca ziua de 24 Iunie, Zi a Iei în România şi decretată ca Zi Internaţională a Patrimoniului Universal Material, să îmbrăcăm Europa în cămaşă cu altiţă, prin aceste instituţii care lâncezesc şi care nu au decât denumirea românească”, a transmis gen. (r) prof. dr. Mircia Chelaru, deputat de Argeş din partea AUR.

„Citește, apreciază, distribuie!” – „Read, like, share!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/Politikia.ro.