Astăzi, 14 noiembrie 2024, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism de specialitate al Ministerului Culturii, a hotărât acordarea titlului onorific de TEZAUR UMAN VIU pentru 16 persoane purtătoare, creatoare și păstrătoare de patrimoniu cultural imaterial.
Județul nostru „s-a mai îmbogățit” cu un astfel de titlu obținut de argeșeanul Marin Vasile, meșter fierar din satul Jupânești, comuna Coșești.
Dosarul a fost întocmit de Centrul Județean de Cultură și Arte Argeș, prin Secția Cercetare, Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale, coordonată de drd. Dragoș Nicolae Dinescu.
Până la acest moment, Argeșul se mândrește cu cinci titluri onorifice de Tezaur Uman Viu acordate de Ministerul Culturii creatorilor și păstrătorilor valorilor tradiționale românești. Primul argeșean care a obținut titlul de Tezaur Uman Viu a fost regretatul vătaf Petre Măsală de la Stolnici, care a plecat dintre noi la începutul acestui an, lăsându-ne o moștenire valoroasă – arta călușului autentic. Al doilea titlu de Tezaur Uman Viu a fost acordat în anul 2022 doamnei Viorica Olivotto, cunoscuta și talentată țesătoare de la Nucșoara, care impresionează prin creațiile sale unice. În anul 2023, Argeșul și-a îmbogățit lada de zestre cu încă două titluri de Tezaur Uman Viu, acordate în semn de recunoaștere a valorii inestimabile pe care meșterii noștri o aduc comunității prin păstrarea tradițiilor și prin promovarea meșteșugurilor populare: Marilena Iosifaru – bunica de la Corbeni care îi învață pe copii să țeasă, să coasă și să realizeze păpuși tradiționale și Constantin (Tică) Vasile – țiterașul Văii Vâlsanului.
Programul TEZAURE UMANE VII vizează identificarea și recunoaşterea la nivel național a celor care sunt creatori și păstrători ai valorilor tradiționale și care fac, prin talentul și efortul lor, dovada caracterului excepțional al performării, fiind capabili să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilității acestuia în cadrul comunităților.
