În ședința din data de 25 februarie, Curtea Constituțională a admis, cu unanimitate de voturi, obiecția de neconstituționalitate și a Legii arendării (tehnic, Legea pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil) este neconstituțională, în ansamblul său. Curtea a reținut că instituirea unei durate de minim 7 ani a contractului de arendare, respectiv 14 ani, în situația reînnoirii de drept, fără posibilitatea negocierii valorii arendei, nu îndeplinește exigențele constituționale referitoare la proporționalitatea restrângerii exercițiului dreptului de proprietate privată, prin limitarea dreptului de dispoziție al proprietarilor.

Curtea a mai reținut că introducerea unei noțiuni neclare, respectiv schimbul de utilizare între arendași, în condițiile în care nu sunt reglementate niciun fel de garanții pentru proprietarii terenurilor, este o soluție de natură să conducă la eludarea interdicției absolute a subarendării. Astfel, Curtea a reținut că este încălcat dreptul de proprietate al arendatorilor, prin eludarea voinței inițiale a părților – arendator și arendaș – în privința modului în care vor fi exploatate bunurile agricole.

Curtea a mai reținut că introducerea unei reguli derogatorii, respectiv a obligației moștenitorilor de a menține contractul de arendare, spre deosebire de norma generală din materie de locațiune, reprezentată de art. 1820, alin. (2) din Codul civil, instituie un tratament diferențiat în cadrul aceleiași categorii juridice, respectiv a moștenitorilor părților unui contract de arendare, ceea ce contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, reglementat în art. 16 din Legea fundamentală.